Publicat de WebmasterLSDV în: 2009-03-31

Acest interviu a fost realizat la începutul lunii octombrie, prin telefon, de către Gheorghe Câmpian, reporter al revistei „Adolescent-magazin”.

R: -Domnule profesor, v-am sunat pentru un interviu care va fi publicat în următorul număr al revistei școlii în care ați predat, și, pentru început, vă rog să-mi spuneți unde și când v-ați născut?

R. L.: -M-am născut pe data de 13 mai 1944, în localitatea Călățele din județul Cluj.

R.: -Unde v-ați făcut studiile?

R. L.: -Ciclul primar și cel gimnazial le-am făcut la Åžcoala de Nevăzători din Cluj, apoi am urmat cursurile Liceului de Muzică și Conservatorul din același oraș.

R.: -Ce v-a determinat să alegați cariera de profesor de muzică?

R. L.: ÃŽncă de mic copil m-am simțit atras de această minunată artă. Apoi, după ce am învățat să cânt la pian, acest instrument a reprezentat cea mai aprinsă pasiune a mea.

R.: -Câți ani și în ce perioadă ați profesat la Liceul pentru Deficienți de Vedere?

R. L.: Am lucrat 28 de ani: din 1970 până în 1998, când m-am pensionat.

R.: Aveți vreo întâmplare care v-a rămas la suflet de pe vremea când erați elev?

R. L.: Odată cântam la pian și am rămas cu amintirea felului în care profesorul meu de muzică îi explica unui prieten cum poate cânta un nevăzător fără partitură.

R.: -ÃŽn calitate de profesor, ați organizat vreun spectacol/concurs cu elevii?

R. L.: -Am participat de două ori cu grupuri de elevi la festivalul „Cântarea României”. Nu am avut alte activități extrașcolare.

R.: -Cum făceați ca orele de muzică să-i atragă pe elevii dumneavoastră?

R. L.: -ÃŽn lecțiile despre biografia unor muzicieni, inseram atât momente emoționante, cât și glume care să ridice moralul elevilor.

R.: -Credeți că în cariera dumneavoastră ați reușit să vă faceți iubit de elevi?

R. L.: -Eu cred că da, pentru că îi învățam cântece și încercam să fac orele de muzică atât relaxante cât și interesante, iar în prima parte a carierei, când eram preparator, veneam la elevi, spuneam bancuri, jucam cărți și aveam tot felul de alte activități prin care să ne apropiem unii de alții.

R.: -Åži, în sfârșit, o ultimă întrebare: ce faceți acum, după pensionare? Cu ce vă ocupați?

R. L.: -Cânt și acum la pian, ascult muzică, merg la concerte, merg la Conservator pentru a valida acuratețea sunetului când se face o înregistrare, și, apropo de înregistrări, în această perioadă mă pregătesc să fac o înregistrare la „Radio Cluj”, cântând la pian.

R.: -Așadar, și acum, după pensionare, vă dedicați tot marii dumneavoastră pasiuni, muzica.

R. L.: -Da, așa este.

R.: -Vă mulțumesc pentru interviul acordat revistei „Adolescent-magazin” și vă urez multă sănătate și numai bine.