Publicat de WebmasterLSDV în: 2008-06-24

S-a născut la Sălciua în județul Alba, într-o familie de țărani. Åži-a pierdut lumina ochilor la vârsta de zece ani, datorită unui explozibil rămas din Primul Război Mondial. A venit la Clinica Oftalmologică din Cluj, dar medicii de aici nu au putut decât să îl îndrume către Åžcoala de Nevăzători la care s-a înscris în 1926. Aici îi sunt descoperite aptitudinile muzicale de către regretatul profesor Emil Gogan căruia domnul Bendea i-a rămas recunoscător toată viața. Cu ajutorul domnului Gogan, profesorul Teodor Bendea își însușește toate ramurile muzicii. După terminarea școlii, mai face un pas în lumea muzicii, urmând cursurile Conservatorului „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. ÃŽn pofida faptului că întâmpină dificultăți, domnul Bendea își termină studiile într-un mod strălucit, fiind șeful promoției din 1939. Din păcate, această realizare nu i-a asigurat un loc de muncă. Abia după un an, în urma unor demersuri insistente, domnul Bendea este numit ca maestru de muzică la școala de fete nevăzătoare din Buzău. Datorită ambiției, pe lângă activitatea de la catedră, dumnealui reușește să înființeze un cor și o orchestrpă de muzicuțe care se bucură de succes deplin la serbările școlare.

La cererea sa, domnul Bendea este mutat în 1945 la Åžcoala de Nevăzători din Cluj, unde, din cauza războiului întâmpină anumite probleme, dar le depășește. Neuitând de unde a plecat, tânărul profesor s-a dedicat în totalitate descoperirii de noi talente muzicale, creând astfel diferite formații muzicale care au adus un binemeritat prestigiu școlii clujene. De neuitat sunt și turneele făcute prin țară, aplauzele călduroase pe care le-au primit tinerii conduși de profesorul Teodor Bendea. ÃŽn afară de activitatea cu elevii, profesorul Bendea a desfășurat și alte activități la Filiala ANR din Cluj-Napoca.

După ce a făcut atâtea lucruri minunate, în 1977 domnul profesor de muzică Teodor Bendea se pensionează, plecând astfel din școala care i-a fost ca o a doua casă.

Profesorul Bendea i-a învățăt pe toți că munca și muzica sunt cei mai buni prieteni ai unui nevăzător. Totodată, el nu a uitat nicio clipă, și i-a învățăt și pe ceilalți că dacă lupți ai posibilitatea să obții mai mult. Unii dintre elevii domnului Bendea au ajuns la rândul lor profesori sau practică alte meserii și vorbesc chiar și acum cu o vie emoție în suflet despre iubitul lor profesor și își amintesc cu zâmbetul pe buze de celebrul îndemn: „Haida!!!”, dar și de porecla pe care tot ei i-au atribuit-o „Bâtișu”. Chiar dacă în primăvara anului 2008, la data de 12 aprilie, neuitatul profesor Teodor Bendea a trecut la cele veșnice, după 92 de ani de viață, dumnealui, dar și muzica sa vor rămâne pentru veșnicie vii în sufletele tuturor.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Gheorghe Câmpean, clasa a XI-a A